No Mercy-Kiss-You All Over
Asculta mai multe audio Muzica »
Pentru ca e 8 Martie, pentru ca ar fi trebuit sa ies cu fetele si sa-mi fac de cap la vreun spectacol dedicat cu barbati cat mai bine, cat mai dezbracati si n-am facut-o, pentru ca asa am chef, pentru ca m-am uitat la un film fooooarte usurel, insa plin de - sper ca nu vroiai sa scriu invataminte - clisee superbe care rezoneaza cu starea mea actuala, pentru ca m-a facut sa visez cu ochii deschisi, voila! Subiectul din aceasta seara este barbatul visurilor mele, evident.
Si pentru ca sunt superficiala, incep cu ambalajul, invelisul, donc: ca si statura, e musai sa fie inalt: imi place aproximativ tot ce eu n-am, cu riscul de a umbla cu scara dupa mine (eu masurand, cu ingaduinta, un metru si-o palma…); sa aiba umeri largi, fara sa arate precum tipii de la bgs, totusi; sa aiba par… nu, am inceput gresit: sa aiba par pe unde isi doreste, nu exagerat insa, dar, mare DAR, nu pe piept. Deloc pe piept. Sau poate foooarte putin, eventual sa nu fie imprastiat peste tot: prefer sa mangai piele, nu covorul din sufragerie. Sa fie brunet, nu ca as discrimina in mod neaparat pe purtatorii podoabelor capilare de alte culori, dar brunetii sunt mai misteriosi asa, zice eu, mare cunoscatoare, si n-are absolut nici o legatura aceasta cerinta cu visul avut acum cativa ani (deja 10 de atunci), de Craciun, mai precis, cand si anume… cu ocazia altui post voi continua. Sa aiba ochii ce culoare vrea el, si poa’ sa poarte si ochelari, desi o sa fie interesanta partea cu ochelarii, ca si io port, asa ca o sa fim pasibili de multe accidente; insa exista si avantaje, potrivit bancului: stii cum fac dragoste doi ochelaristi? isi dau jos ochelarii si se fut ca chiorii. Totusi, pentru ca e visul meu, deci pot sa discriminez, ma fascineaza ochii verzi, da’ nu e musai. Poa’ sa fie albastrii, plini de umor si promisiuni, si verzi, plini de sa vezi ce-ti faca de te prind (stai linistit, sa vezi ce tehnica de impiedicare am), poa’ sa fie caprui, tandri si suficient de calzi incat sa topeasca toata calota glaciara a lui Marte, poa’ sa fie si negrii, mister, promisiuni, ghici si asa mai departe. Sa aiba brate suficient de groase incat sa ma poata tine in brate si sa nu ma lase sa ma ascund (sa precizez despre ce e vorba, ca suna nitel aiurea: acum cativa ani, la o petrecere, dansam cu un el, brunet, inalt si i-am spus ca imi place tare mult sa dansez cu tipi asa ca el astfel incat el m-a luat mai temeinic in brate si avea bratele in jurul meu cam in dreptul fetei si daca intorceam capul in stanga nu puteam sa respir pentru ca n-aveam loc de bratul sau cel drept si la fel si pe dreapta ca bratul lui cel stang ma impiedica si in fata era pieptul care nu arata taman rau dar ma strangea prea tare deci iara nu puteam sa respir asa ca mai aveam posibilitatea de a ridica mutra in sus da’ eram in pericol de sarutare si ei bine - pauza de respiratie si de virgula - era prea prost.) Sa aiba un spate frumos, si aici ma refer la spinare, mai e pana la fund. Imi place sa mangai, foarte tare, asa ca un spate misto ar avea parte de tratament preferential din partea mea; orice ocazie ar fi suficient de buna pentru un masaj si pentru dezbracat, zau: esti obosit/stresat/sictirit/bolnavior? ‘ai da camasa aia jos, pulovarul, tricoul si orice altceva, sa-ti fac o frectie (iubi, nu mai avem spirt; e bun niste lubrifiant?). Sa aiba un fund tare, sa am pe ce pune mana, mai ales pe ringul de dans in semn de ciuciu voua, fraierelor, uite ce bucatata are fata, aham, roadeti-va unghiile… Sa iaba picioare lungi si drepte si suficient de puternice incat sa-i sustina constructia imaginata de mine, nu doua bete-nfipte in posterior, asta-i clar.
Sa arate bine imbracat la costum, si sa nu faca prea multe mofturi cand tre’ sa se imbrace astfel; sa arate bine imbracat intr-un pulovar mai larg, cu anchior la baza gatului, de-ala de descopera suficient de multa piele incat sa balesti, dar sa nu se vada sfarcurile, totusi… en fin, anchior, da’ micut, nu decolteu; sa arate delicios imbracat intr-o pereche de blugi si atat, fara ciorapi, fara pantofi, fara tricou…
Sa-i rada ochii atunci cand zambeste; sa porneasca zambetul din ochi intai si sa se prelinga, picatura cu picatura pe tot corpul meu si pe limba…
Sa fie destept si tandru si sa stie ce vrea; ca eu sunt suficient de fraiera, insa am pretentii, sunt timida, insa sunt pasionala; stiu ce vreau, dar n-o sa-ti arat decat daca ma convingi (imi place sa fiu vanata, recunosc).
Sa aiba simtul umorului, obligatoriu; drumul catre inima mea tre’ sa fie presarat de rasete, asa cum drumul catre inima unui barbat trece prin stomac.
Sa stie sa danseze: ador sa dansez, mai ales stilul siamez: lipiti de la buze pana la genunchi. Plus ca dansul e asa o activitate placuta: poti sa vorbesti despre ce vrei, poti sa taci, poti sa mangai, poti sa visezi; nu prea are rost sa dansezi cu cineva care te tine c-o mana sau care e mai atent la pasi sau care te tine de parca se gandeste de ce eu?!?
Sa stie sa sarute: asta imi place si mai mult decat dansul.
Sa ma vrajeasca, sa ma seduca, sa ma faca sa uit ca exista si altii in afara de el, sau daca exista, sa-mi dea de inteles ca sunt acolo doar pentru ca au existat si alte incercari pana la crearea lui si sa fiu recunoscatoare c-am nimerit cel mai bun model, barbatul 2.0.
Sa stie ca singurul cadou pe care il accept sunt florile: nu-mi trebuie toale, nu-mi trebuie fiare, nu-mi trebuie obiecte de igiena personala, nici sa-mi cumpere de mancare. E acceptabil, totusi, sa aduca o sticla de vin. Si sa stie ca apreciez florile furate, cel mai mult, adica alea pe care le iei din cine stie ce gradina, asa, dintr-un impuls si pentru care te certi cu cate-o batranica, care nu apreciaza vandalismul acestor tineri, si pe care o seduce cu un zambet, ca-i pentru prietena.
Sa fie un domn, politicos, nu scortos; nu-mi trebuie respect… cat respecti poti avea fata de o persoana pe care n-ai apucat s-o cunosti? Parerea mea: respectul se castiga, politetea se datoreaza, a nu se confunda notiunile. Sa dea o mana de ajutor in bucatarie; nu e musai sa se si priceapa, dar macar sa vrea sa ajute. Plus: n-am nimic cu barbatii care stiu sa gateasca, bravo lor, voi profita in nesimtire de asa talent si dedicatie. Vai, cre’ ca am gandit cu litere, tztz.
Sa-l recunosc si sa-l simt de cum a intrat pe strada sau in incapere; sa-i simt privirea in ceafa si sa ma cuprinda niste fiori absolut deliciosi.
Sa dansam in picioarele goale pe-o plaja uitata de lume, doar noi doi, pe-o muzica ce susura dintr-un amarat de radio. Sa ne managiem si sa ne sarutam si sa ne iubim de parca am fi in Gradina Raiului, doar noi si atat. Sa-mi sopteasca versurile sugestive ale melodiei, la ureche, iar eu sa-mi plec capul, rosie toata, si sa-i rad la piept. Sa-mi rada usurel langa cap, in timp ce mainile lui ma mangaie incetisor peste tot. Simpla lui respiratie s-o simt pe piele ca pe un rasfat absolut. Sa ma faca sa ma simt iubita si protejata si importanta si necesara.
Sa stie sa cante la ceva, poate chitara, poate saxofon, poate pian si sa cante doar pentru mine.
De fapt, poate ca nu e necesar sa… ah, da, trebuie ca m-am trezit.